Custodia asupra copiilor

Ce este custodia?
Custodie - echivalentul colocvial al noțiunii de autoritate părintească, reprezintă un raport juridic între părinți și copii care apare în cazul unui divorț sau în cazul în care părinții necăsătoriți nu se mai înțeleg cu privire la aspectele legate de creșterea și educarea minorului sau cu privire la deciziile referitoare la minor, domiciliul minorului, etc.
Ambii părinți sau un părinte, aflat temporar într-o altă localitate din țară sau peste hotare, vor putea să delege parțial responsabilitatea pentru creșterea și îngrijirea copilului unui custode, prin depunerea unei cereri.
Totodată, părinții rămân a fi reprezentanți legali ai copilului, iar custodele îndeplinește funcțiile de responsabil legal.
Noile noțiuni prevăd că reprezentantul legal al copilului este părintele, persoana sau autoritatea desemnată să apere drepturile și interesele copilului și să acționeze în numele copilului în materie de protecție, siguranță, ocrotire a sănătății, educație, proprietate și altor drepturi ale copilului.
 
Actele necesare pentru instituirea custodiei:

1. Cererea părintelui / părinților, tutore / curator;
2. Declarația persoanei/ persoanelor care își exprimă acordul privind custodia;
3. Declarația minorului;
4. Copia buletinului/lor de identitate a părintelui / părinților, tutore / curator;
5. Copia certificatului de naștere a copulului;
6. Copia buletinului/lor de identitate a custodelui;
7. Certificatul de la locul de studiina copilului;
8. Caracteristica de la locul de trai a custodelui;
9. Caracteristica de la locul de muncă a custodelui;
10. Evaluarea inițială ( a situației copilului), Evaluarea complexă a copilului, Evaluarea complexă a familiei;
11. Actul de examinare medicală a copilului, formularul 027/e;
12. Actul de examinare medicală a custodelui, formularul 027/e;
13. Dispoziția cu privire la instituirea custodiei.

LEGEA nr. 140 din 14.06.2013, privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți.
Articolul 13. Custodia copiilor ai căror părinți/unicul părinte se află temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare.
(1) În cazul copilului separat de părinți din cauza aflării temporare a părinților/unicului părinte pentru o perioadă mai mare de două luni în altă localitate din țară sau de peste hotare, autoritatea tutelară locală instituie custodia asupra acestuia, ca formă de protecție temporară a copilului, în scopul asigurării creșterii, îngrijirii și educației adecvate a acestuia.
(2)  Părinții/unicul părinte care intenționează să plece temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare (la muncă, studii, tratament sau din alte motive) sunt obligați să depună la autoritatea tutelară locală de la locul de trai al persoanei/persoanelor care urmează să exercite custodia cererea privind instituirea custodiei asupra copilului și declarația privind acordul persoanei/persoanelor respective, conform modelului aprobat de către Guvern.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică și pentru părinții/unicul părinte care se află mai mult de două luni în altă localitate din țară sau de peste hotare, urmând ca aceștia să depună documentele indicate la alin. (2) sau să le transmită autorității tutelare locale:
a) prin scrisoare recomandată, adresată autorității tutelare locale;
b) prin mesaj electronic pe adresa electronică oficială a autorității tutelare locale, cu denumirea mesajului „Confidențial. Articolul 13/140/2013”;
c)  prin intermediul persoanei în grija căreia se află copilul sau prin intermediul altor persoane.
(4) Prevederile prezentului articol se aplică și pentru  tutorii/curatorii care se află temporar ori care intenționează să plece temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare pentru o perioadă mai mare de două luni.
(5) Documentele indicate la alin. (2) se depun/se transmit separat pentru fiecare copil, fiind semnate de părinți/unicul părinte sau de tutore/curator.
(6) În cazul în care părinții au opinii diferite cu privire la persoana în grija căreia se va afla copilul, acestea sunt examinate de către autoritatea tutelară teritorială de la locul de trai al copilului, iar decizia autorității tutelare teritoriale poate fi contestată în instanța de judecată, care se pronunță cu privire la persoana în grija căreia se va afla copilul.
(7) Identificarea copiilor ai căror părinți/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare se efectuează de:
a) conducerea instituțiilor de învățământ– în cazul copiilor care frecventează astfel de instituții;
b) specialistul în protecția drepturilor copilului, asistentul social comunitar, medicul de familie/asistentul medicului de familie sau ofițerul de sector al poliției – în cazul copiilor care nu frecventează instituții de învățământ.
(8) Informația cu privire la copiii ai căror părinți/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare se prezintă autorității tutelare locale:
a) semestrial, până la data de 30 aprilie și, respectiv, 30 octombrie – în situațiile indicate la alin. (7) lit. a);
b) în termen de 3 zile lucrătoare – în situațiile indicate la alin. (7) lit. b).
(9) În cazul identificării copiilor ai căror părinți/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare asupra cărora nu este instituită custodia, autoritatea tutelară locală de la locul aflării copiilor respectivi întreprinde acțiunile necesare pentru informarea părinților, persoanei în grija căreia se află copilul și, după caz, autorității tutelare locale de la locul de trai al părinților despre obligația instituirii custodiei.
(10) După identificarea copiilor aflați în situațiile indicate la alin. (7) lit. b), în scopul constatării condițiilor de creștere, îngrijire și educație a acestora, autoritatea tutelară locală dispune evaluarea situației copiilor respectivi, în termen de 30 de zile lucrătoare, de către specialistul în protecția drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, de către asistentul social comunitar.
 
Articolul 13¹. Instituirea custodiei asupra copiilor ai căror părinți/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate  din țară sau de peste hotare
(1) După recepționarea documentelor indicate la art. 13 alin. (2), autoritatea tutelară locală întocmește un dosar pentru copil și, în termen de 3 zile lucrătoare, dispune evaluarea de către specialistul în protecția drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, de către asistentul social comunitar a situației copilului a condițiilor de creștere,  îngrijire și educație, precum și a mediului familial al persoanei/persoanelor în grija cărora se va afla copilul, cu formularea concluziilor privind oportunitatea instituirii custodiei asupra copilului.
(2) În baza dispoziției autorității tutelare locale, specialistul în protecția drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, asistentul social comunitar, în termen de 5 zile lucrătoare, prezintă acesteia evaluările indicate la alin. (1).
(3) În temeiul evaluărilor, autoritatea tutelară locală, în termen de 3 zile lucrătoare, emite dispoziția privind instituirea sau privind refuzul instituirii custodiei asupra copilului. Un exemplar al dispoziției se anexează la dosarul copilului și câte un exemplar se transmite persoanei/persoanelor care au depus cererea privind instituirea custodiei și persoanei/persoanelor care și-au exprimat acordul să exercite atribuții de custode.
(4) În cazul refuzului autorității tutelare locale de a institui custodia, persoanele interesate pot contesta dispoziția respectivă în instanța de judecată conform legislației.
 
Articolul 13². Persoanele care pot exercita atribuții de custode
(1) Poate exercita atribuții de custode o persoană fizică sau un cuplu căsătorit (soț și soție), dacă și-au exprimat acordul și nu se află sub nicio restricție prevăzută de alin. (2).
(2) Nu poate exercita atribuții de custode/responsabil legal al copilului:
a) persoana care nu a împlinit 18 ani;
b) persoana în privința căreia a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară;
c) persoana decăzută din drepturi părintești;
d) persoana căreia, din cauza exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor de tutore, curator sau custode, i s-a revocat tutela, curatela sau custodia;
e) persoana aflată în conflict de interese cu copilul respectiv;
f) persoana care a prezentat documente sau informații false pentru instituirea custodiei;
g) persoana care a fost condamnată pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunilor contra vieții și sănătății persoanei, infracțiunilor contra libertății, cinstei și demnității persoanei, infracțiunilor privind viața sexuală, infracțiunilor contra familiei și minorilor.
 
Articolul 13³. Drepturile și obligațiile custodelui
(1) Custodia este o  sarcină personală și gratuită.
(2) Custodele are următoarele drepturi:
a) să fie informat despre istoricul și starea sănătății copilului; 
b) să beneficieze de asistență și suport din partea autorităților tutelare; 
c) să solicite încetarea custodiei.
(3) Custodele are următoarele obligații:
a) să asigure copilului îngrijire și educație individualizată;
b) să protejeze și să promoveze bunăstarea copilului;
c) să asigure protecția copilului de orice violență fizică, sexuală, psihologică, economică, spirituală;
d) să informeze părinții și/sau autoritatea tutelară despre orice schimbare în situația familiei sale sau a copilului, care ar putea afecta capacitatea de a îngriji și educa copilul;
e) să înștiințeze imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore, părinții despre orice maladie a copilului și despre interacțiunea copilului cu organele de drept în calitate de bănuit, învinuit, inculpat, victimă sau martor;
f) să asigure comunicarea copilului cu părinții, bunicii, frații și surorile și cu alte persoane apropiate pentru copil, dacă aceasta nu contravine interesului superior al copilului;
g) să asigure copilului condiții adecvate de trai și de igienă personală, precum și să îl asiste în formarea deprinderilor de autoîngrijire;
h) să asigure copilul cu îmbrăcăminte și încălțăminte în conformitate cu necesitățile și particularitățile individuale ale acestuia, cu opinia părinților și cea a copilului, implicându-l,
după caz, în alegerea și procurarea îmbrăcămintei și încălțămintei sau oferindu-i posibilitatea de a alege și a procura de sine stătător bunurile respective;
i) să asigure copilului o alimentație sănătoasă, care corespunde cu particularitățile de vârstă, cu necesitățile fiziologice ale acestuia, precum şi cu preferințele copilului;
j) să faciliteze înscrierea copilului în instituții de învățământ, ținând cont de opinia părinților și cea a copilului, precum și de necesitățile educaționale și de dezvoltare ale copilului;
k) să contribuie la petrecerea timpului liber de către copil și la implicarea acestuia în activități sportive, culturale și artistice, conform intereselor copilului;
l) să verifice și, după caz, să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura luarea în evidență a copilului de către medicul de familie în cel mult 5 zile de la data instituirii custodiei;
m) să asigure prezența copilului la examenele medicale, conform prescrierilor medicului de familie și ale medicilor specialiști;
n) să respecte prescrierile medicilor, să aplice cu strictețe tratamentul copilului și să realizeze măsuri de prevenire a îmbolnăvirii;
o) să aplice metode de educație adecvate atât vârstei, cât și problemelor cu care se confruntă copilul, pentru a-i forma deprinderi privind modul sănătos de viață, respectarea igienei personale, alimentarea rațională şi inofensivă;
p) să anunțe autoritatea tutelară locală care a dispus instituirea custodiei în cazurile în care părinții nu asigură/asigură insuficient surse financiare și bunuri necesare pentru creșterea și îngrijirea copilului și/sau nu se implică în procesul de educație a copilului;
q) să asigure protecția și confidențialitatea datelor cu caracter personal, cunoscute în exercitarea atribuțiilor de custode.
(4) Drepturile și obligațiile custodelui sunt exercitate de către acesta numai pe perioada aflării efective a copilului în îngrijirea sa.
(5) Cheltuielile pentru creșterea, îngrijirea și educația copiilor aflați în custodie sunt suportate de către reprezentantul legal, inclusiv din contul prestațiilor sociale acordate pentru copiii respectivi.
 
Articolul 13⁴. Monitorizarea situației copiilor ai căror părinți/unicul
                        părinte sau tutore/curator se află temporar în altă
                        localitate din țară sau de peste hotare
(1) Monitorizarea situației copiilor ai căror părinți/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare se realizează semestrial de către autoritatea tutelară locală de la locul aflării copilului, prin intermediul specialistului în protecția drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, al asistentului social comunitar, în perioada 1–31 mai și, respectiv, 1–30 noiembrie, în baza:
a) listelor copiilor ai căror părinți/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare, prezentate de către conducerea instituțiilor de învățământ până la data de 30 aprilie și, respectiv, de 30 octombrie;
b) informațiilor privind identificarea copiilor ai căror părinți/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare, prezentate de specialistul în protecția drepturilor copilului, asistentul social comunitar, medicul de familie/asistentul medicului de familie sau ofițerul de sector al poliției;
c) Registrului privind evidența copiilor aflați în custodie, contrapus cu listele și informațiile indicate la lit. a) și b).
(2) Dacă în rezultatul monitorizării situației copiilor ai căror părinți/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare se constată că copilul întâmpină dificultăți în interacțiunea cu custodele și/sau membrii familiei acestuia, în procesul de educație, de relaționare cu alți copii sau cu cadrele didactice, autoritatea tutelară locală de la locul aflării copilului întreprinde măsuri de suport pentru depășirea situațiilor respective, cu implicarea, după caz, a părinților, ținând cont de interesul superior al copilului.
 
Articolul 13⁵. Încetarea custodiei
(1) Custodia încetează:
a) în cazul în care copilul a revenit în grija reprezentantului legal;
b) la cererea părinților privind schimbarea custodelui;
c) la cererea custodelui, cu înștiințarea prealabilă a părinților;
d) în cazul revocării custodelui în condițiile art. 136.
(2) În cazurile indicate la alin. (1), autoritatea tutelară locală care a instituit custodia emite, în termen de 3 zile lucrătoare, dispoziția privind încetarea custodiei.
 
Articolul 13⁶. Revocarea calității de custode
(1) Copilul, părinții acestuia, persoanele împuternicite prin lege cu atribuții de protecție a copilului, precum și alte persoane pot contesta sau denunța la autoritatea tutelară locală actele și acțiunile custodelui care prejudiciază drepturile și interesele copilului.
(2) Custodele este revocat de către autoritatea tutelară locală dacă a admis săvârșirea actelor de violență împotriva copilului, de neglijență sau care lezează drepturile copilului, precum şi dacă nu-și exercită corespunzător atribuțiile stipulate. Constatarea faptelor respective se efectuează conform instrucțiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistența și monitorizarea copiilor victime și potențiale victime ale violenței, neglijării, exploatării și ale traficului, aprobate de către Guvern.