

Cu 76 de ani în urmă, în noaptea din 5 spre 6 iulie 1949, zeci de mii de oameni au fost ridicați de la casele lor, lipsiți de tot ce aveau și deportați în cadrul operațiunii „ЮГ”.

Străbunica a fost și ea deportată împreună cu unul din copii ei, străbunelul, nu a apucat să fie ridicat, el fiind în căutare pentru „agitaţie antisovietică” și „activitate în cadrul unei organizaţii contrarevoluţionare” – nimeni nu l-a mai văzut niciodată după acele evenimente.

În memoria celor deportați, alături de ansamblul de copii din orașul Sîngera, am comemorat acele evenimente triste prin depunere de flori pe peronul și calea ferată din localitatea noastră - un loc simbolic ale acelor vremuri dureroase.

Copii, îmbrăcați în hainele noastre naționale, sunt cei care prin cântece populare și port națioanal promovează tradițiile poporului nostru, dragostea de neam și de țară, ceea ce atunci s-a vrut să ne fie luat.

Între anii 1941 și 1951 au fost trei valuri de deportări, iar istoricii apreciază că numărul total al deportaților basarabeni ar fi între 80 și 120 de mii.

Să nu uităm...










